Verificarea capacitatii inimii sectiunii de beton de a prelua eforturile de compresiune care se dezvolta in lungul diagonalelor comprimate se face, de regula, in mod convențional prin limitarea efortului mediu tangential pe sectiune.
De-a lungul timpului s-au dezvoltat diferite modele de calcul la forță tăietoare a elementelor de beton armat. Modelul de calcul cel mai utilizat este cel al grinzii cu zăbrele echivalente alcătuită din fibrele longitudinale comprimate de beton (talpa comprimată), armătura longitudinală întinsă (talpa întinsă), etrierii (montanții întinși) și bielele comprimate de beton înclinate (diagonalele comprimate).
Se prezintă succesiunea operațiilor de verificare la străpungere a unei plăci în dreptul unui stâlp central conform prevederilor SR EN 1992-1-1:2004.
Alcătuirea structurilor în elevaţie trebuie să aibă în vedere evitarea introducerii unor neregularităţi care influnețează negativ răspunsul seismic. Metodele simplificate de calcul nu pot suprinde comportarea seismică a structurilor cu neregularități pronunțate.
Verificarea secţiunii de rezemare se poate face prin limitarea efortului unitar mediu de compresiune în această secțiune la valoarea admisibilă.
Rosturile de turnare reprezintă secțiuni potențiale de cedare la forță tăietoare prin lunecare. Situația este mai defavorabilă în zona critică a pereților unde în urma solicitărilor ciclice în domeniul plastic se pierde o parte din rezistența la lunecare în rost.
Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților este limitată prin capacitatea armăturilor orizontale de a "suspenda" forța tăietoare. Cel mai utilizat model de calcul este cel al grinzii cu zăbrele echivalente.
Stâlpii structurilor în cadre supuse la acțiuni seismice sunt solicitați la încovoiere cu forță axială. Secțiunile sunt, de regulă, de formă dreptunghiulară, armate simetric.
Pentru un răspuns optim la acțiunea seismică structurile trebuie să fie cât mai simetrice în plan în raport cu cele două direcții ortogonale principale. Simetria se referă la forma în plan a structurii, dimensiunile geometrice ale elementelor structurale verticale, rigiditatea și rezistența acestora și distribuția maselor. Pentru limitarea efectelor de torsiune generală și a eforturilor în diafragma orizontală este recomandat ca în plan orizontal centrul de masă al planșeului la un anumit nivel să coincidă cu centrul de rigiditate al etajului și cu centrul de rezistență.
La proiectarea structurilor noi, ductilitatea pereților sub acțiuni laterale se verifică prin procedee convenționale. Acestea urmăresc limitarea înălțimii relative a zonei comprimate pentru asigurarea unei alungiri plastice mari a armăturilor longitudinale întinse în stadiul ultim.