Acesta este cazul general al planşeelor alcătuite din plăci, grinzi principale şi grinzi secundare.
Planşeele alcătuite din plăci şi grinzi principale au deschiderile limitate pentru a putea păstra în limite rezonabile raportul dintre greutatea plăcii şi încărcări. Astfel pentru plăci cu descărcare bidirecţională suprafaţa este limitată la 40-50mp. Pentru suprafeţe mai mari greutatea plăcii devine încărcarea care dimensionează şi soluţie devine nejustificată economic.
Planseele casetate sunt alcătuite dintr-o placa rezemată pe o rețea de grinzi cu rezemare de ordinul II, dispuse pe două direcţii la distanţe egale cuprinse între 1,5 şi 3m . Reţeaua de grinzi poate rezema la rândul ei pe pereţi perimetrali sau pe grinzi principale care transmit încărcările către stâlpi.
Caracteristica principală a acestor planșee este aceea că plăcile reazemă direct pe stâlpi fără intermediul unor grinzi. Rezemarea locală a plăcilor poate conduce la un mod particular de cedare, prin străpungere, specific acestor planșee. Planșeele fără grinzi poartă și numele de planşee dală. Planșeele dală se folosesc de regulă pentru deschideri de până la 9,00m.
Determinarea eforturilor în planșeele dală și planșeele ciupercă de tip curent se poate face simplificat prin metoda cadrelor echivalente (calcul elastic) sau prin metoda elementelor finite.
Pentru cedarea prin străpungere, ca și pentru celelalte tipuri de cedări cauzate de forța tăietoare, nu sunt dezvoltat metode exclusiv analitice de calcul. Normele de proiectare prevăd metode empirice de calcul stabilite pe baza rezultatelor experimentale. Aceste metode prevăd, în general, calculul unui efort tangențial care se dezvoltă de-a lungul unui perimetru de străpungere și compararea acestuia cu efortul tangențial capabil din acel perimetru.
Se prezintă succesiunea operațiilor de verificare la străpungere a unei plăci în dreptul unui stâlp central conform prevederilor SR EN 1992-1-1:2004.
La redactarea acestei secțiuni au fost consultate următoarele documente normative si publicații: