Pereții de beton armat se utilizează, de regulă, la construcții expuse la încărcări laterale predominate. Pereții de beton armat să preiau și transmit la infrastructură o mare parte din încărcările laterale datorită rigidității și rezistenței mari. Sub acest aspect rolul lor structural este deosebit de important, pereții de beton armat fiind elementele principale ale structurii de rezistență la acțiuni laterale.
Pereții de beton armat sunt solicitați la moment încovoietor, forță axială și forță tăietoare. Caracterul ciclic alternant al acțiunii seismice și raspunsul în domeniul plastic al pereților coduc la următoarele moduri specifice de cedare:
Pereții izolați zvelți, conectați de restul structurii prin placă sau prin grinzi de rigiditate redusă, răspund la încărcări laterale ca niște console verticale. Formarea mecanismului de plastificare presupune aparția unei articulații plastice din încovoiere la baza fiecărui perete. Articulația plastică se formează prin curgerea armăturii longitudinale (verticale) la întindere din încovoiere.
Determinarea eforturilor secţionale de dimensionare se face pornind de la rezultatele calculului static al structurii. Calculul static se poate face utilizând programe de calcul automat pe modele plane sau spaţiale. În mod curent, în calcule elastice modelarea pereților se face cu elemente finite de suprafață. Pentru calcule neliniare se poate utiliza pentru simplificare modelarea cu elemente finite de tip bară.
Calculul valorilor de proiectare ale forțelor tăietoare. Principii de calcul. Prevederile CR2-1-1.1 și SR EN 1992.
Pentru preluarea momentelor încovoietoare din perete se dispune armătură longitudinală concentrată, pe cât posibil, către extremitățile secțiunii transversale, astfel încât brațul de pârghie al eforturilor interioare să fie maxim. Armătura verticală se poate distribui și pe inima peretelui contribuția acesteia la preluarea eforturilor din încovoiere fiind mai redusă.
Valorile de proiectare ale eforturilor din elementelor structurale sunt derivate din cele obţinute în urma calculului structural de ansamblu astfel încât să se dirijeze în mod convenabil mecanismul de plastificare. În cazul structurilor cu pereţi proiectate la acțiuni seismice se aplică metoda proiectării capacităţii de rezistenţă.
Verificarea capacitatii inimii sectiunii de beton de a prelua eforturile de compresiune care se dezvolta in lungul diagonalelor comprimate se face, de regula, in mod convențional prin limitarea efortului mediu tangential pe sectiune.
Rosturile de turnare reprezintă secțiuni potențiale de cedare la forță tăietoare prin lunecare. Situația este mai defavorabilă în zona critică a pereților unde în urma solicitărilor ciclice în domeniul plastic se pierde o parte din rezistența la lunecare în rost.
Capacitatea de rezistență la forță tăietoare a pereților este limitată prin capacitatea armăturilor orizontale de a "suspenda" forța tăietoare. Cel mai utilizat model de calcul este cel al grinzii cu zăbrele echivalente.