Controlul răspunsului seismic

O structură, indiferent de complexitatea ei, poate fi privită ca un sistem dinamic, al cărui răspuns la o excitaţie exterioară este caracterizat de trei parametri: masă , amortizare şi rigiditate. Intervenţia controlată, în stadiul de proiectare sau post-proiectare (consolidare), asupra oricăruia din aceşti trei parametri pot modifica răspunsul structurii, în sensul reducerii efectelor produse de către acţiunea seismică. Tehnicile de modificare a oricăruia dintre aceşti parametri în vederea optimizării răspunsului seismic poartă denumirea de control al răspunsului.

Toate cele trei sisteme de control ale răspunsului seismic (pasive, semi-active și active) prezintă atât avantaje caracteristice, cât şi dezavantaje inerente.

Amortizorii cu regim variabil al amortizării au eficienţă ridicată în reducerea răspunsului seismic, la diferite încărcări dinamice, caracterizându-se prin avantajul utilizării unei surse de energie cu capacitate redusă, care poate fi alimentată permanent fără consumuri mari de energie.