Realizarea îmbinărilor dintre grinzi și stâlpi prefabricați care să permită transferul momentelor încovoietoare este o necesitate a industriei prefabricatelor și o provocare pentru inginerii proiectanți. Experiența cutremurelor anterioare în țări cu inginerie seismică avansată arată că îmbinările dintre grinzi și stâlpi pot reprezenta punctul sensibil al structurilor prefabricate solicitate de acțiuni seismice severe. Cerințele mari de deplasare cauzate de cutremurele din sursă Vrancea necesită realizarea unor structuri cu rigiditate mare la acțiuni orizontale. În cazul structurilor prefabricate, conectarea rigidă a grinzilor și stâlpilor este o soluție pentru menținerea în limite acceptabile a gabaritelor acestor elemente. În articol se prezintă rezultatele preliminare ale unui studiu experimental privind îmbinarea grinzilor și stâlpilor prefabricați utilizând teci injectate cu mortar și dispozitive de îmbinare cap la cap. Studiul experimental a arătat că soluția de îmbinare permite mobilizarea întregii capacități de rezistență la încovoiere a grinzii și are o comportare histeretică stabilă.
În acest articol se prezinta proiectul structurii clădirii Globalworth Tower (cunoscută anterior ca Bucharest One) amplasată în strada Barbu Văcărescu nr. 201, în centrul noului district de afaceri din nordul Bucureștiului. Clădirea are înălțimea supraterană de 120 m, având în componență trei subsoluri, parter, mezanin, 26 de etaje și un etaj tehnic.
Acest articol prezintă o parte din rezultatele preliminare privitoare la evaluarea hazardului seismic pentru România obținute în proiectul naţional de cercetare BIGSEES finanţat de Ministerul Educaţiei și Cercetării Științifice. Scopul proiectului BIGSEES este analiza aprofundată a aplicabilității unitare a prevederilor din standardul european de proiectare seismică a clădirilor - Eurocode 8 - referitoare la acțiunea seismică, în contextul seismicității României (hazard seismic generat pentru o mare parte din ţară de către sursa seismică subcrustală Vrancea). Tot în acest articol sunt analizate o serie de observații referitoare la capitolul 3 din codul de proiectare antiseismică P100-1/2013, precum şi la aplicabilitatea metodei de evaluare probabilistică a hazardului seismic pentru România
Acest articol prezintă un exemplu de dimensionare a izolatorilor elastomerici folosiţi pentru o propunere de reabilitare seismică a unei clădiri rezidenţiale din Bucureşti. Clădirea este situată la adresa Şoseaua Mihai Bravu nr. 90-96, are un regim de înălţime S+P+10E şi a fost edificată în anul 1963. Exemplul este redactat după notele de calcul ale d-lui Matsutaro SEKI, expert japonez, prezent în România timp de mai mulţi ani în cadrul programului româno-japonez de reducere a riscului seismic pentru clădiri, desfăşurat în perioada 2002-2008.
În articol se prezintă imagini din timpul execuţiei unei soluţii mixte de consolidare a unei clădiri din Japonia. Soluţia mixtă combină elemente tradiţionale folosite in consolidarea structurilor precum şi tehnologii mai noi precum izolarea bazei şi cămăşuire a elementelor cu fibre de carbon.
Imaginile au fost furnizate de către dl. Matsutaro SEKI, expert japonez, prezent în România timp de mai mulţi ani în cadrul programului româno-japonez de reducere a riscului seismic pentru clădiri, desfăşurat în perioada 2002-2008.
În articol se prezintă imagini din timpul execuţiei soluţiei de reabilitare seismică prin izolarea bazei la o clădire din Japonia.
Imaginile au fost furnizate de către dl. Matsutaro SEKI, expert japonez, prezent în România timp de mai mulţi ani în cadrul programului româno-japonez de reducere a riscului seismic pentru clădiri, desfăşurat în perioada 2002-2008.
O structură, indiferent de complexitatea ei, poate fi privită ca un sistem dinamic, al cărui răspuns la o excitaţie exterioară este caracterizat de trei parametri: masă , amortizare şi rigiditate. Intervenţia controlată, în stadiul de proiectare sau post-proiectare (consolidare), asupra oricăruia din aceşti trei parametri pot modifica răspunsul structurii, în sensul reducerii efectelor produse de către acţiunea seismică. Tehnicile de modificare a oricăruia dintre aceşti parametri în vederea optimizării răspunsului seismic poartă denumirea de control al răspunsului.
Toate cele trei sisteme de control ale răspunsului seismic (pasive, semi-active și active) prezintă atât avantaje caracteristice, cât şi dezavantaje inerente.
Având în vedere că fenomenul de torsiune de ansamblu este considerat defavorabil, se impun reguli generale de alcătuire a construcţiilor. Astfel, orice structură trebuie înzestrată cu suficientă rigiditate şi rezistenţă la torsiune pentru a limita manifestarea unor mişcări de răsucire în ansamblu a construcţiei, care ar putea spori periculos eforturile şi deplasările orizontale ale clădirilor.
Pentru a stabili dacă o structură este asimetrică în plan respectiv sensibilă faţă de fenomenul de torsiune de ansamblu, normele seismice pun la dispoziţia utilizatorilor o serie de reguli.
Torsiunea de ansamblu este un fenomen datorat distribuţiei neuniforme a rigidităţii (rezistenţei) sau masei clădirilor în plan şi are ca efect cuplarea între mişcarea de translaţie şi cea de torsiune.
Clădirile caracterizate printr-o distribuţie neuniformă a rigidităţii (rezistenţei) sau masei se numesc clădiri asimetrice în plan şi se caracterizează prin cerinţe neuniforme de deplasare în elementele structurale.