Buna ziua,
Intrebarea mea este legata de armarea grinzilor de cuplare cu carcase diagonale. Conform CR2-1-1.1 armarea acestora ar trebui sa fie realizata conform variantei 1 din desenul atasat.Modul acesta este destul de dificil de executat pe santier atat datorita numarului mare de bare din carcasele grinzilor cat si datorita cerintelor referitoare la armarea de capat a peretilor( bare longitudinale, etrieri de confinare).
As prefera folosirea variantei 2 de armare (care ar usura destul de mult executia).Imi puteti spune care ar fi diferentele intre cele 2 variante?
Multumesc.
http://www.scribd.com/doc/114428632/Grinzi-de-Cuplare-Cu-Carcase-Diagonale
Comments
Este dificil să se formuleze un răspuns ferm la întrebarea dvs. Ar trebui cercetată literatura de specialitate pentru a se vedea dacă există evidențe experimentale privind răspunsul histeretic al grinzilor de cuplare armate cu varianta 2. Armarea diagonală (varianta 1), propusă de profesorul Paulay, a fost preluată în codurile de proiectare seismică întrucât prin această soluție de armare s-a dovedit experimental că se poate obține un răspuns histeretic stabil până la rotiri de cca. 4%. Astfel de soluții de armare sunt aplicate în mod curent în Statele Unite și Japonia.
Semnalez însă câteva probleme de principiu referitoare la soluția 2 care trebuie lămurite:
- forța de compresiune din carcasa diagonală comprimată trebuie transmisă betonului local în vecinătatea zonei de capăt a grinzii dacă armătura nu are traseu rectiliniu. Din cauza armături întoarse de diametru mare care traversează biela comprimată se pot forma fisuri de despicare a inimii grinzii.
- curgerea armăturilor la întindere în zona de ancoraj, care este inerentă, nu poate fi compensată prin deformații plastice de compresiune. Astfel deformațiile plastice de întindere în zona de ancorare sunt cumulative și conduc la degradarea răspunsului histeretic.
- curgerea armăturilor întinse în zonele de ancorare conduce la apariția unor fisuri de despicare orizontale în inima peretelui care se aglomerează în vecinătatea zonei de capăt a grinzii
- aglomerarea barelor in zonele de ancorare este, în principiu, defavorabilă
- respectarea unei raze de racordare rezonabile de 2,5-3 diametre, face ca in cazul barelor diagonale de diametre mari alcătuirea geometrică reală a carcasei să difere de cea prezentată în varianta 2
In literatura de specialitate se întâlnesc soluții de armare cu carcase diagonale la care barele diagonale sunt îndoite în direcție orizontală în zona de ancoraj însă secțiunea de îndoire este la aproximativ d/2 de secțiunea teoretică de încastrare a grinzii, unde d este înălțimea utilă a grinzii de cuplare.
Oricum, este loc de dezbatere pe acest subiect!
Majoritatea lucrarilor pe care le am gasit vorbesc despre sistemul clasic de armare cu bare diagonale. Despre cel cu bare indoite in centura peretelui, am gasit pana acum ceva asemanator intr-un singur articol, dar acolo comparatie este realizata pentru grinzi cu high-performance fiber-reinforced cement composites (HPFRCCs) iar carcasa cu pricina este inlocuita cu bare inclinate independente. Pentru cine doreste sa-l citeasca, articolul poate fi gasit aici:
http://www-personal.umich.edu/~gjpm/Journals/Paper ACI Coupling Beams Canbolat-Parra-Wight.pdf